miercuri, 29 februarie 1984

Plânset de ecou

Să plîngi iar, desiş frumos
Astăzi eşti şi n-ai folos,
Gheaţa-i spartă doar de frig
Şi ca un nebun îţi strig:

Viaţa-i viaţă cum vrea ea,
N-are cum fi altcumva,
Totu-i vechi, nimic nu-i nou,
Chiar şi-un gînd are ecou...

Să plîngi iar pădure-n gînd
Că vei fi la joagăr rînd,
În lumina din lumini
Poţi să vezi şi mărăcini.

Nu în pace ci-n război
Mor cei bravi şi-ajung eroi,
Pe Pământ luptele-s vechi
Între şoapte neperechi.

Să plîngi iar copac stingher,
Cît ai fost plin de mister
Aiscos adevăr din sorţi
Şi-ai reînviat din morţi.

La-nceput multe-s doar vis,
Fără iz de compromis,
Cînd absurdul e firesc,
Vieţile se războiesc.

Însă plîng la fel şi eu
Şi voi fi un plîns mereu,
Cît mai pot să mă mai îngîn
Înrobit să-mi fiu stăpîn.

Viaţa ca viaţă se vrea,
Nu doar gând în mintea mea,
Gîndul, cînd n-are ecou,
Se vrea umbră de cavou...